Connect with us

Cultură

Încă un pas înspre cunoașterea vieții și operei lui San Gerardo Sagredo

Publicat

pe

”Simpozionul Internațional Sf Gerard al Cendaului” și-a adăugat, toamna aceasta, încă o ediție în istoric, cea care a avut loc vineri, 25 noiembrie, la Universitatea de Vest Timișoara dorind să aducă mai multe precizări în domeniul ”Școală și metodă”, care a fost tema propusă acum. Manifestarea academică a beneficiat de sprijinul Consiliului Județean Timiș (ceea ce nu miră pe nimeni, cel al cărui nume se află pe afiș fiind fondatorul Diecezei Romano Catolice de Cenad), și l-a avut drept principal organizator pe conf. dr. Claudiu Mesaroș, de la Universitatea de Vest Timișoara.

Au participat, cu lucrări dar și schimbând idei cu cei interesați, din public, cercetători din Europa de Est. Dacă ”Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” încă adună laolaltă numeroase minți, de mai bine de 100 de ani, iată că Sf Gerard al Cenadului, Gerhard sau Gerardo Sagredo – în funcție de opțiunile vorbitorului – reușește să fie interesant celor de acum, după o mie de ani de la fascinantul său drum pe meleagurile noastre, atât prin viața cât și prin opera sa, singura lucrare păstrată fiind ”Deliberatio supra hymnumtriumpuerorum”. Să reamintim că, atunci când vorbim despre Dieceza de Cenad, este vorba despre Dieceza Romano-Catolică de Timișoara – măcar în parte.

Care, în fapt, și acum, în 2016, ar fi putut să se numească ”de Cenad” , așa cum a fost cunoscută timp de sute de ani. Dar răsucirile istoriei au făcut ca romano-catolicii din Banatul Românesc să nu fie moștenitori ai structurii bisericești ce a fost înființată de episcopul Gerardo Sagredo, acum o mie de ani – în ciuda faptului că locul în care episcopul – și sfântul – Gerardo Sagredo și-a avut scaunul episcopal, Cenadul românesc, se află, astăzi, pe teritoriu românesc. În 1930, Dieceza de Cenad, înființată în 1030, devine Dieceza de Timișoara, explicația ”de Cenad” rămânând în afara României, pentru celelalte entități care, inițial, formau această unitate bisericească.

O istorie de 900 de ani dispare, brusc, din spatele unei instituții din Banatul Românesc, de ne luăm după noile scripte. Este decizia Vaticanului. Cu toate acestea, nou-înființata entitate nu uită filiația cu venețianul Gerardo Sagredo, episcop,precum și sfânt al actualei Biserici Catolice, el având biserici care-i sunt dedicate, în această ”nou înființată dieceză”, unde există și sărbătorire asa, cu fastul cuvenit, în 24 septembrie, ziua martiriului, sfântului, a celui care este părintele spiritual al diecezei. Așadar, Gerardo, abate benedictin din Veneția, ajunge în Ungaria, la curtea Regelui Ștefan, și devine profesorul fiului lui, Emeric. Mai apoi, el este trimis la Cenad, ca prim episcop al acestei zone. Se remarcă prin munca sa de creștinare a celor care încă erau în afara acestui curent religios. În 1046 este omorât, la Budapesta. Corpul său rămâne acolo, o vreme, apoi ajunge la Cenad, apoi, din secolul XIV, oasele sale se află în Biserica Santa Maria e San Donato din Murano, de lângă Veneția. Simpozionul a început prin lansarea volumului ”Viața și opera Sfântului Gerard de Cenad – Studii”, coordonat de Claudiu Mesaroș, și cuprinde câteva dintre studiile care au fost prezentate la edițiile anterioare ale manifestării.

Proiectul a fost realizat de către Asociația Culturală Contrasens în parteneriat cu Centrul de Cercetare în Istoriografie Filosofică și Filosofia Imaginarului, având drept co-finanțator Administrația Fondului Cultural Național. Dintre lucrările prezentate, despre aspectele particulare ale traducerii din latină în română a lucrării ”Deliberatio supra hymnumtriumpuerorum” a vorbit cercetătorul Marius Ivașcu, fiind completat, prin lucrarea următoare, a lui Claudiu Mesaroș, legată de uzul unor noțiuni filosofice, în aceeași operă. Discuții interesante au avut loc pe marginea lucrărilor prezentate de prof. Toth Janos și prof. Alexander Kremer, atât legat de rolul Bisericii în abordarea problemelor mediului precum și despre felul în care se formează, în Ungaria de azi, un intelectual, în cadrul unei universități, și care sunt provocările și obstacolele cărora trebuie să le facă față. Un panel interesant a fost cel numit generic ”Trup și suflet”- ideile prezentate construindu-se atât pe marginea perioadei în care a trăit Gerardo Sagredo precum și fiind legate de relicvele sale. Prof. Marius Țepelea, de la Universitatea Oradea, a vorbit despre Patriarhiile Estice din secolele IX și X și despre Marea Schismă, și și-a spus părerea referitor la încadrarea lui Gerardo Sagredo în una sau alta dintre ramurile creștinismului, așa cum le vedem acum. Au fost prezentate și mai multe probleme antropologice, care au apărut odată cu cercetarea din 1991 asupra oaselor care se află în masa altarului din Biserica Santa Maria e San Donato din Murano, investigație cerută de patriarhul de atunci al Veneției, cardinalul Marco Ce, în urma solicitării credincioșilor unguri de a li se oferi relicvele principale ale lui Gerardo Sagredo.

Rezultatul acestei cercetări a fost puțin cunoscut, vreme de un sfert de secol, el ajungând doar vara aceasta chiar și la cel care a fost paroh acolo pe vremea investigației. În cadrul simpozionului s-a vorbit despre imposibilitatea de a se ști căruia dintre cele trei schelete aparțin relicvele care sunt atribuite, azi, lui Gerardo Sagredo, și care se află la diferite biserici din Lagună și din lume. De asemenea, a fost oferit și exemplu lunei relicve ce fusese în cadradă greșit, vreme de o jumătate de mileniu, până la cercetarea ce a avut loc cu ajutorul Erasmus Placements și al Universității de Vest Timișoara, în colaborare cu Universitatea Ca Foscari Veneția.

Citește
Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cultură

Expoziția itinerantă ,,Vatra” a ajuns la Ciacova

Publicat

pe

În imediata proximitate a Culei din Ciacova a fost vernisată, miercuri, expoziția etnografică ,,Vatra”, cuprinzând piese de port tradițional, textile , podoabe și obiecte de interior din colecția etnografică a Muzeului Municipal Beiuș din județul Bihor. Cele aproximativ două sute de piese provenind în special din colecția muzeului bihorean, dar și din colecții private, vor rămâne expuse la Ciacova timp de o lună.
“Ne dorim să oferim bihorenilor stabiliți în Banat și, în cazul de față, celor stabiliți în orașul Ciacova și împrejurimi, ocazia de a se reîntâlni și de a revedea obiecte specifice zonei din care provin. Și vrem, în egală măsură, să prezentăm tuturor celor interesați, nu numai bihorenilor, frumusețea lucrurilor din zona Beiușului, detaliile unor obiecte ce țin de viața de zi cu zi a oamenilor de acolo, de cultura și obiceiurile lor”, a precizat la vernisaj Mircea Bota, președintele Asociației Bihorenii din Banat.
La eveniment au participat primarul localității, Filip Petru – partener în organizarea expoziției -, profesori și elevi ai școlii din Ciacova, dar și reprezentanți ai muzeului local.
Expoziția etnografică ,,Vatra” a fost prezentată pe parcursul ultimelor patru luni la Muzeul Național al Banatului și la Universitatea de Vest Timișoara, urmând să își continue periplul în alte localități și instituții academice din Banat. Ea a făcut parte din cel mai amplu demers de promovare a Bihorului în Banat: Zilele Culturii Bihorene 2024 derulat în perioada 18-20 octombrie 2024 la Timișoara.
Asociația „Bihorenii din Banat” este continuatoare a Filialei Timișoara a Fundației Culturale a Colegiului Național „Samuil Vulcan” din Beiuș.

Citește

Cultură

Artistul Florin Magda a câștigat premiul „Peter Jecza” pentru SCULPTURA ANULUI

Publicat

pe

Premiul „Peter Jecza” pentru SCULPTURA ANULUI, în valoare de 8.000 euro, inițiat de către Fundația Triade Timișoara cu sprijinul UniCredit Bank pentru o lucrare de artă publică, a întrunit interesul a 52 de artiști care au propus în concurs 70 de lucrări.

Reunit într-o sesiune finală de selecție, juriul a desemnat drept câștigătoare lucrarea artistului Florin MAGDA, Dulapul cu jucării, 2023, oțel inox lustruit, 2,4 m x 0,9 m x 2 m.

Juriul a fost format din specialiști din domeniul sculpturii și al artelor vizuale: Celia Ghyka – arhitect, Andrei Petru Jecza – director executiv Fundația Triade, Ana-Maria Mihăescu – președinta Asociației Castel Salbek, Aurelia Mocanu – critic de artă, Ciprian Mureșan – artist vizual, Bogdan Rața – sculptor, Maria Rus-Bojan, critic de artă, curator.

Criteriile abordate de către juriu s-au referit la natura convingătoare a proiectului propus, la claritatea intențiilor, a abordărilor unice ale sitului și contextului public (gradul de securitate, relația morfologică cu spațiul public, materialitatea obiectului).

După ce a analizat și notat individual propunerile, juriul a procedat la preselecția unui număr de 8 propuneri finale. Artiștii cărora aparțin lucrările nominalizate sunt următorii (în ordine alfabetică): Maria-Mădălina BRÎNEȚ , Maxim DUMITRAȘ , Florin MAGDA, Marta MATTIOLI , Cătălin OANCEA , Dragan RAJSNIC, Marius RIȚIU, Aurel VLAD.

Juriul a mai acordat o mențiune specială, ce constă într-o lucrare a sculptorului Peter Jecza, atribuită artistului Marius RIȚIU, Rockabye, metal bătut, 324 x 90 x 90 cm

Decernarea Premiului „Petru Jecza” pentru SCULPTURA ANULUI și expunerea lucrării câștigătoare în spațiul public se va face printr-un eveniment dedicat, la care vor participa ca invitați susținătorii proiectului, organizatorii, membrii ai juriului, artiști, în data de 16 octombrie 2024.
În paralel, artiștii nominalizați vor fi invitați să participe la prezentarea unei expoziții în spațiul public, pentru o perioadă de 6 luni.
Premiul Peter Jecza pentru Sculptura Anului este o inițiativă a Fundației Triade, cu sprijinul UniCredit Bank. Premiul poartă numele sculptorului Peter Jecza, membru fondator al Fundației Triade, ca omagiu adus contribuției sale semnificative la sculptura românească contemporană.
Fundaţia TRIADE este o organizație neguvernamentală, fondată în anul 2000 cu scopul de a promova arta contemporană și de a facilita dialogul dintre artiști și public. În cei aproape 25 de ani desfășurați pe scena culturală a Timişoarei, fundația a contribuit semnificativ la dinamica culturală a orașului, adunând o bogată experiență centrată pe interesul față de devenirea sculpturii și a limitelor sale.

Citește

Cultură

La Otelec, parfumul de mentă s-a risipit …

Publicat

pe

Printre lucrurile mai puțin cunoscute despre satele bănățene este și acela că unele localități erau specializate, între altele, în producția și prelucrarea primară a plantelor medicinale. Un foarte bun exemplu este cel al localității Otelec. Venind dinspre Pustiniș, pe partea dreaptă a drumului, înainte de a trece podul peste Canalul Bega, exista o vastă plantație de mentă.

În anii socialismului, la Otelec existau și cazane în care se fierbea menta și produsele rezultate erau mai apoi utilizate în industria farmaceutică dar și în alte ramuri precum cea a fabricării ceaiurilor sau cea cosmetică. Mai mult, menta era utilizată și în industria chimică, ea fiind având rolul de colorant natural. Parfumul de mentă s-a risipit astăzi devenind amintire …

S-a reușit astfel o diversificare a activităților agricole fapt ce a dus și la apariția de noi locuri de muncă. Și, dacă tot suntem la Otelec, putem trece în revistă și alte elemente locale ce astăzi au rămas doar în amintirea locuitorilor satului maghiar de pe malul stâng al Canalului Bega:

 

  • Stația de Mecanizare a Agriculturii (S.M.A.);
  • Moara de cereale;
  • Plantația și unitatea de prelucrare a mentei;
  • Stația de cale ferată (clădirea există, linia însă nu mai este folosită);
  • Oficiul de Căpitănie Otelec (nu mai există nici clădirile, nici debarcaderul);
  • Serele de la Podul de Piatră (6000 metri pătrați de sere);
  • Plantația de viță-de-vie de la Pusta lui Nagi (peste 8 hectare);

Noi informații le-am primit în 19 septembrie 2022 de la doamna Sonia Egri; domnia sa informându-ne că plantațiile de mentă din Otelec au aparținut de Plafar Timișoara. Mai mult, doamna ne-a amintit și faptul că în afară de mentă, la Otelec s-a cultivat și coriandru. Părinții doamnei Sonia Egri au avut stupi de albine în zonă, în amintiri rămânând mierea bună și aromată produsă altădată la Otelec.

Ziarul ”Viața Economică” apărut în 6 iunie 1969 nota că ”Rezultatele obţinute de cooperativele agricole de producţie, care în anul trecut au cultivat mentă, sunt însă edificatoare: la frunze uscate au obţinut un beneficiu net de peste 6000 lei la ha, la spărturi de mentă circa 4500 lei la ha, iar la iarba proaspătă pentru ulei de mentă 4000 lei la ha. Aceste sume se dublează în cazul în care planta se cultivă în sistem irigat. 

Astfel, C.A.P. Otelec — judeţul Timiş a realizat o producţie medie la ha de aproape trei ori mai mare pe cele 12 ha irigate, faţa de producţia medie obţinută de pe 38 ha neirigate. În anul 1969, în România se menta se cultiva anual pe o suprafață de numai 1000 ha din care doar 100 ha erau în sistem irigat.

În urma acestui articol din anul 1969 rezultă faptul că la Otelec se cultiva cu mentă o suprafață de 12 ha irigate, cel mai probabil cu apă din Canalul Bega. Astfel, în perioada comunistă, localitatea Otelec și-a consolidat renumele de producător de mentă și ulei de mentă.

sursa: povestibanat.blogspot.com

© Flavius-Sebastian Ignea / 12 septembrie 2022

Citește

Trending